Akanthosul antic a fost o cetate renumită – port la estului Halkidei şi una dintre cele mai importante din toată Macedonia. Situată într-o poziţie geografică strategică între ţărmurile a două mări în faţa Ierisului şi pe linia rutieră Uranopoli – Muntele Sfânt. Aşezământ al andrinilor după Thukidini(IV 84.1) sau antrinilor şi halkideilor după Plutarho (Etie Ellinvon 30) se dezvoltă pe la mijlocul secolului al şaptelea î.C. într-o aşezare preistorică. Cetatea este cunoscută datorită largii circulaţii a monedelor sale în antichitate. Drept principala sursă de câştig în cetate trebuie să fi fost agricultura. 

În analele istoriei, Akanthos apare în perioada războaielor perşilor, când se găseşte de partea perşilor, la început, în anul 490 î.C. de aceeaşi parte cu Mardoniu şi mai apoi în anul 480 î.C. , de partea lui Xerxi, pe care îl şi ajută la construcţia canalului în peninsula Aktei. Mai târziu se aliază coaliţiei Diliaki şi îi ajută pe atenieni în războiul peloponisiac. După pacea lui Nikia în anul 421 î.C., Akanthos s-a bucurat de o mică perioadă de independenţă până la extinderea macedonilor, intrând în final, sub dominaţia acestora în secolul al patrulea înainte de Cristos. Cetatea a fost jefuită de romani în jurul anilor 200 î.C.(Livius, 31,45,15 k.e.) oricum portul acesteia a continuat să fie deschis. În perioada domniei împărăteşti cetatea devinise o provincie romană (conventus al cetăţenilor romani). Monede de argint au fost bătute pentru prima dată în Akantho în jurul anilor 530 î.C. în cantităţi mari conform dovezilor păstrate. În jurul anilor 424 î.C. se observă o schimbare în baterea monedelor în Akantho care începuse să folosească modelul fenician. Ultimele ediţii ale monedelor din Akanto pot fi considerate ca datând anilor de la mijlocul secolului al patrulea înainte de Cristos.