În preistorica cetate Staghira, patria lui Aristotel, cel mai mare filozof al antichităţii, profesorul lui Alexandru cel Mare, se găşeşte la circa 500m sud-est de actuala Olimpiada, deasupra unei mici peninsule muntoase şi care se numeşte «Liotopi». A fost construită de locuitorii lui Andius în jurul anilor 655 înainte de Cristos, în partea estică a muntelui Halkidei în timp ce puţin mai târziu au ajuns acolo şi s-au instalat locuitori ai Halkidei. Surse antice fac referire cu exactitate privind poziţia geografică a cetăţii situând Staghira la sudul Akanthului şi în partea dinspre mare adăugând şi existenţa unei insule mici vis-a-vis de oraş denumit “Carpos” (aceiaşi denumire poartă şi portul oraşului cum de altfel multe monede ale oraşului aveau drept simbol carpul). Conform tradiţiei, localnicii Staghiritei au transportat şi îngropat în oraşul lor oasele lui Aristotel şi au dedicat în amintirea lui Aristotel sărbătoarea denumită Aristotelia. 

După cea persică, Stagheria a participat şi la prima coaliţie ateniană îngreunând cu un mic impozit trezoreria. În timpul războiului peloponisiacos cetatea-oraş a căzut sub conducerea ateneilor în 424 î.C. şi a format alianţă cu spartanii predându-se lui Vrasida. Această tactică militară i-a revoltat pe atenieni care a trimis oraşului-cetate pe Kleona pentru redobândirea higemoniei. Oricum, locuitorii oraşului-cetate au întâmpinat cu succes pe Kleona şi şi-au păstrat astfel autonomia. 

Mai târziu, Stagheira a intrat în “Comunitatea cetăţilor halkidiene” care avea pe atunci capitala la Olintho. În timpul războiului olinthiaco (349 î.C.), Stagheira a fost trecută prin sabie şi foc şi distrusă de către Filip al 2-lea dar a fost refăcută din nou pe acelaşi loc, patrie a lui Aristotel (Irodotos 7,115 Thukididis 4,88,2. Stravonas 7,331. Plutarhos, Alexandros 7,3). Cu toată refacerea şi reconstrucţia oraşului, distrugerea aceasta a marcat negativ dezvoltarea oraşului care începuse să cunoască declinul încetul cu încetul.