Conform mitologiei, Toroni era soţia lui Protea, fiu al lui Neptun . Urme ale unor aşezări preistorice din secolul al treilea înainte de Cristos, şi multe alte ruine ale templurilor antice creştine şi bizantine, castele, etc dau mărturie că zona a fost locuită neîntrerupt încă din epoca neolitică. 

Toronul antic a fost construit de către coloniştii halkidienii în secolul al optulea înainte de Cristos. În secolul al cincilea î.C. Toroni era una din cele mai importante cetăţi ale Halkidei. Bătea singură monedă şi era membră a alianţei ateniene. Tucidide istoriseşte că în anul 423 î.C. cetatea a căzut sub stăpâniea spartanului Vrasidas. În anul 348 î.C. cetatea a intrat sub domnia lui Filip al doilea. În 168 î.C. a fost cucerită de romani şi cunoaşte o mare decădere. În perioada bizantină regiunea intrase în patrimoniul mânăstirilor Muntelui Sfânt. Zidurile trainice ale acesteia şi alte clădiri ale cetăţii au fost descompuse definitiv în secolul al nouăsprezecelea când turcii au folosit granitul cetăţii pentru a pava drumurile centrale ale Constantinopolului şi Thesalonikului. Conform recentelor descoperiri în urma săpăturilor arheologice s-a constatat că spaţiul a fost locuit neîntrerupt din epoca neolitică până în perioada dominaţiei Imperiului Otoman. Au fost găsite resturi arhitecturale, sunt însă foarte fragmentate întrucât au fost distruse de continua folosire a spaţiului. O importanţă deosebită a fost dată săpăturilor la cimitirul din epoca fierului, care se consideră că a fost întrebuinţat în perioada dintre sfârşitul secolului al doilea şi până la jumătatea secolului al noulea. În acest cimitir au fost dezvelite 134 de morminte, dintre care 118 erau morminte ale persoanleor incinerate iar 16, morminte obişnuite. Au fost scoase la lumină 500 de caste care erau folosite fie ca locuri de mormânt fie ca locuri de închinare în amintirea celor morţi.