Mountain bike on beautiful forest routes, passing through plains, by the lake and by and… in the river. Allow 1:30 to 2 hours for biking, depending on the route you will follow. Available are routes of varying difficulty, depending on the distance and the altitude differences. But regardless of which one you choose, the landscapes greeting you and your fellow bikers will be breathtaking and unique!
A superb 2-hour windsurfing experience for 1. Acquaint yourselves with the exiting world of windsurfing in an ideal setting! This unique sport will bring you in contact with the elements of nature and constitutes an excellent exercise for the body and mind alike! Follow your experienced trainer’s instructions and, after undergoing a brief simulation on land, to save you from many uncalled-for dives, enjoy your first sail on your board in the sea! The sea of Halkidiki awaits you! Have a nice time!
The first form of water ski was aquaplaning, where the athlete ‘slides’ on the water, using a board, the aquaplane, tied behind a ‘speedboat’. Such activities were reported in the area of Volos in Greece as early as 1945-46 using Coastguard boats.
Man’s desire to explore the underwater world is as old as man himself. In Greece, a country whose coastline extends over 16.000km, daily life is directly related to the sea. Enclosed and ancient, the Mediterranean Sea with its steep rocky coasts, the great depths and crystal clear waters, hides inside a magical world, unknown to most! Entry to the wonderful world of aquatic life evokes respect and solidarity to the unique world of the Mediterranean Sea and inspires the young and old to become sensitized and mobilized with regard to issues relating to the healthy future of the aquatic environment.
Sat pitoresc aşezat lângă mare cu plaje cu nisip deosebit. Sunt indicii în urma descoperirilor arheologice că acestă localitate a fost locuită încă din secolul al patrusprezecelea. În folclorul popular se vorbeşte despre un râu care traversa localitatea dându-i cantităţile de apă necesare pentru a funcţiona o fabrică pentru prelucrarea lânei folosind moara de apă. Tristinica este diminutiv ceea ce înseamnă mica trista (ţesătoare), după unele păreri în acel loc a avut loc o bătălie unde năvălitorii erau de trei ori mai mulţi decât locuitorii şi pentru a câştiga această luptă fiecare localnic trebuia să înfrunte trei invadatori (trei şi să-i învingi).
Cetatea antică Potidea a fost ridicată în anii 600 înainte de Cristos la “gâtul” peninsulei Palinis. Aşa cum şi denumirea acesteia o denotă, protectorul cetăţii era Neptun. În timpul campaniei lui Xerxes împotriva Greciei, în 480 î.C. oraşul a fost biruit în urma asediului. Un an mai târziu însă, cetatea a fost reconstruită rezistând asediului lui Artabazus. În acelaşi an, a fost singura cetate din Macedonia care împreună cu alte cetăţi greceşti au participat în bătălia de la Plateon. În anii 349/8 înainte de Cristos cetatea are soarta altor cetăţi din Halkidiki încorporându-se în regatul macedonian.După o perioadă de părăsire a cetăţii de aproape 40 de ani, în anul 316 înainte de Cristos, Kassandros construieşte pe locul Potidaiei o nouă cetate pe care o va numi Kassandrea, după numele său. În perioada ce va urma până la ocuparea Macedoniei de către romani (168 î. C.) cetatea Kassandrea se dezvoltă devenind una dintre cele mai importante cetăţi din Macedonia. În perioada aceasta probabil că au început lucrările de deschidere a canalului fapt care a facilitat navigaţia crescând ritmul schimburilor comerciale şi astfel dezvoltându-se economia acesteia. În 168 înainte de Cristos a intrat sub ocupaţia romană şi a cunoscut o nouă înflorire. Declinul cetăţii este legat de invaziile hunilor, care în anul 540 înainte de Cristos au invadat Macedonia. Astfel, în ciuda eforturilor lui Iustinian, în secolul al paisprezecelea după Cristos, sursele istorice menţionează pustiirea deplină a acesteia. Castelul acesteia important pentru securitatea întregii peninsule, a fost reparat de către Ioannis Y. Paleologul în 1407, iar mai târziu lucrările de reconstruire au fost continuate de veneţieni. În 1430 oraşul a fost subjugat de către turci. În perioada revoluţiei din 1821, fortificaţiile vechi au fost reparate şi refolosite iar în aceeaşi perioadă este plasat şi începutul lucrărilor de deschidere a unui nou canal. În anul 1821 se retrag în castel revoluţionarii Halkidieni care dau lupte grele înainte de a avea loc ceea ce se va numi distrugerea Kassandrei eveniment cunoscut şi sub denumirea de “holocaust” care este reamintit în fiecare an în ziua de 14 noiembrie. A fost construit în secolul al şaptelea înainte de Cristos de către corinteni pe locul unde înainte a fost cetatea Pallini şi care datorită poziţiei sale strategice era greu de biruit. Era singura cetate din Halkida care a luat parte la bătălia de la Platea şi numele ei fiind scris pe trepiedul de bronz realizat de către învingători în cinstea zeilor.
Castelul se află situat în regiunea Neposi şi a fost construit în secolul al cincilea după Cristos pe spaţiul unei aşezări locuite cel puţin din secolul al doilea înainte de Cristos. Constatările în urma studiilor de suprafaţă făcute până în acest moment privitor la castel sunt următoarele : în vârful unui deal greu accesibil, inexpugnabil de natură şi loc, este construit un castel denumit Kastelli aşa cum îl denumesc de altfel şi paleohorianieni, cel mai mare castel din Halkida. Singura legătură dintre deal şi munte o constituie o cărare îngustă şi abruptă. Este înconjurat de apă din trei părţi, de către «balta paleohorianienilor» principalul afluent al acestuia, Havira care se aude învolburată în adâncimea defileului, la 30-40 de metri. Este dominat pe o rază destul de mare de un peisaj de o rară frumuseţe naturală, cu o vegetaţie luxuriantă. Castelul se află pe o suprafaţă de 15 ari iar lungimea zidului care-l înconjoară este de 800-100 metri a cărui înălţime fiind de 4-5 metri. Zidul a fost construit în trei faze, care se deosebesc prin înălţime şi arată de câte ori a fost reconstruit în urma distrugerii.
Această cetate constituie cea mai veche aşezare antică din Halkida. Se numea Sermilia în antichitate iar în perioada evului mediu, Ermilia. Regiunea a fost locuită din anii preistorici. Sermili cea antică se află în poziţia geografică care se numeşte astăzi Platia Tuba. De asemeni, în regiune mai era şi o altă cetate antică, Kallipoli (astăzi spaţiu arheologic). În ultimii ani au fost descoperite în regiune monede, care datează din secolul al cincilea înainte de Cristos. Regiunea aparţinea mânăstirii Dohiariu iar din această perioadă s-a salvat moara de vânt, care constituie o adevărată atracţie. Templul Agois Gheorghios (Sfântului Gheorghe) datează din anul 1818. În timpul perioadei otomane, Ormylia era spaţiul unde debarcase corpul armat constituit din refugiaţi macedonieni, în 1854, care a fost stabilit de către Othona ca loc pentru provocarea revoltei generale. Oricum, rebeliunea a fost înfrântă de către turci. De asemeni, în acelaşi loc debarcase şi şeful insurecţiei cretane (1866-1869), Leonidas Vulgaris şi căpitanul Gheogakis Mademochorianos care de asemeni a eşuat fiind înnăbuşită de către turci cu mult înainte de a începe.[2]. În clădirea primăriei era găzduită în trecut şcoala generală, clădirea fiind construită în anul 1909 având monograma imperială a sultanului Abdul Hamid ce datează din anul 1907.
Unul din cele mai importante temple care au fost descoperite în Halkidiki este şi cel al lui Ammona Dia, descoperit în 1969 ca urmare a lucrărilor de escavaţie pentru fundaţia temeliei unui hotel, din care motiv a fost şi distrusă parte a bazei clădirii antice. Cercetările arheologice care au continuat pe durata anilor următori, 1970, 1971 şi 1973 şi au arătat că în această parte din penisula Kassandrei fusese ridicată în ultima jumătate a secolului al optulea î.C. de către localnici evvoici ai cetăţii Afitis, templul lui Dionisie pe care-l adorau împreună cu nimfele în peştera situată la baza stâncii în sud-vestul pantei. Adoraţiile în peşteră unde cei care se închinau atingeau stări de nebunie, continuaseră şi în următoarele secole până în secolul al doilea după Cristos.
Pe suprafaţa plată, în partea de nord a spaţiului, fusese construit înspre sfârşitul secolului al cincilea înainte de Cristos, templul egiptian pentru adorarea zeului Ammona Dia. La început, aproape de sfârşitul secolului al cincilea î.C., fusese construit un altar închis, dar mai târziu, în a doua jumătate a secolului al patrulea înainte de Cristos, a fost ridicat în faţa altarului un templu în stilul dorian cu piatră entamblature (în suprastructură). Acest templu a fost reclădit cu marmură la sfârşitul secolului al treilea şi începutul secolului al doilea înainte de Cristos după ce acesta a prezentat semnificative deteriorări în construcţie. Acoperişul din ceramică era plin de desene decorative colorate şi gravuri. Schiţa pentru recuperarea acestuia este posibilă de realizat datorită elementelor arhitecturale care au fost găsite în diferite zone. În perioada romană (primul şi al doilea secol după Cristos) templul a fost descompus şi cu materialul obţinut au construit în partea de sud a acestuia două terase în timp ce între ele deasupra vechiului altar a fost construit un altar mai mic. Reuniţi în spaţiul acestor două terase, sub cerul liber, credincioşii trebuie că urmăreau manifestări tipice. În urma cercetărilor se arată că epoca romană a templului a durat până în epoca moştenitorilor lui Constantin cel Mare, când probabil că a fost distrus în întregime. Parte a scăldătorii creştine care a fost scoasă la iveală în capul de nord al spaţiului se poate asocia ideii de adoraţie din primelele secole ale creştinătăţii dar şi mai târziu în mijlocul epocii bizantine.
În Mendi cea antică, care cunoscuse o mare înflorire economică datorită exportului renumitului vin mendeu , era una din aşezămintele pe care le-a ridicat Eretria în penisnula Pallini în secolul al VIII-lea î.C. Principalul spaţiu arheologic, în suprafaţă de 1200*600 metri, se poate observa la poalele şi pe panta unei coline împădurite cu pini care se întinde domol până spre plajă...
În capul geografic Vigla, care se înalţă la câţiva metri deasupra nivelului mării, punctul de sud-est al colinei, au fost descoperite spaţii de depozitare subpământene, cu ceramică (componente ale lacurilor secate) datând din secolele doisprezece şi până în al şaptelea înaintea erei noastre. La baza colinei cunoscută drept Xefoto, o încercare de secţionare a dezvăluit partea unui perete din vechea cetate. În Proastio, care este menţionat de Thukididi şi care se întinde pe toată suprafaţa de lângă mare în afara zidurilor vechii cetăţi, au fost cercetate faze succesive de folosire a acestuia ca aşezămând în anii cuprinşi între secolele al noulea şi al patrulea înaintea erei noastre. În cimitirul care a fost observat pe plaja hotelului Mendi, au fost cercetate 241 de sicrie, în principal de adulţi şi copii mici, în caste mari, care se consideră a data din anii sfârşitului de secol al optulea î.C. şi începutului de secol al şaselea î.C. Castele erau în principal gravate, cu forme florale şi geometrice şi constituie dovezi concludente ale tradiţiei ceramice a Halkidei. Spre sfârşit a fost descoperit locul sfânt al cetăţii antice în nisipoasa şi plata suprafaţă a capului Posidi, la 4 km vest de Mendi. Printre construcţiile care au fost scoase la iveală se numără şi templul lui Neptun ce datează de la începutul secolului al cincilea î.C. a cărui identificare a fost făcută pe baza hieroglifelor de pe caste.
Rezultatul cercetărilor arheologice în Mindi se consideră şi până astăzi de o deosebită importanţă întrucât au demonstrat că era o aşezare locuită în mod continuu cu puternice influenţe evvoice şi care datează din anii sfârşitului de secol al doisprezecilea şi începutului de secol al unsprezecilea înainte de Cristos. Vechimea acestei aşezări nu a fost clarificată pe deplin deoarece mereu apar elemente care se adaugă la cele cunoscute în ceea ce priveşte evvoica activitate tribală în regiunea Halkidei, dar şi în general privind relaţiile comerciale care se dezvoltaseră în nordul eggeic în perioada «secolelor întunecate»
